REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Re1- + alipi.

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipí vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc; conj. prez. 3 sg. și pl. realipeáscă