realimentare definitie

12 definiții pentru realimentare

REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.
REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realimenta.
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Re1- + alimenta.
REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realimenta.
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou; a reînnoi provizia de alimente sau de combustibil.
realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză
!realimentáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realimentắrii; pl. realimentắri
realimentá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. realimentéz, 3 sg. și pl. realimenteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. realimentéze
realimentáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realimentării; pl. realimentări
REALIMENTÁ vb. I. tr. A alimenta din nou; a reînnoi provizia (de alimente, de muniții, de combustibil). [< re- + alimenta].
REALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [< realimenta].
REALIMENTÁ vb. tr. a alimenta din nou; a reînnoi provizia (de alimente, muniții, combustibil). (< re1- + alimenta)

realimentare dex

Intrare: realimenta
realimenta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-a-
Intrare: realimentare
realimentare substantiv feminin
  • silabisire: re-a-