REÁL1, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

REÁL2, -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, care există în realitate; obiectiv, adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce există, ceea ce este real; realitate. 2. De netăgăduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (În sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat. Secție reală sau învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte. Imagine reală = imagine a unui obiect obținută cu un instrument optic (și care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă). Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel.

REÁL1, reali, s. m. Monedă spaniolă de argint. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

REÁL2, -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, care există în realitate; obiectiv, adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce există, ceea ce este real; realitate. 2. De netăgăduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (În sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat. Secție reală sau învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte. Imagine reală = imagine a unui obiect obținută cu un instrument optic (și care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă). Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel.

REÁL1, reali, s. m. Monedă spaniolă de argint. Sicriul de argint și aur al sfîntului Grigorie Decapolitul... costînd 1500 reali. ODOBESCU, S. I 336.

REÁL2, -Ă, reali, -e, adj. 1. (În opoziție cu imaginar) Care are o existență obiectivă, independentă de conștiința sau de voința noastră. V. adevărat. Nu iubesc o lume imaginară, o iubesc pe cea reală. C. PETRESCU, Î. II 88. ◊ Imagine reală v. imagine (2). ♦ (Substantivat) Ceea ce există, realitate. Animalul nu poate evada din real în ficțiune. C. PETRESCU, Î. II 186. ♦ Care există de fapt. Pericole reale creîndu-și singur, Lara scăpa ca prin minune. MACEDONSKI, O. I 266. ♦ Veritabil, efectiv. Persoana aceasta mi-a făcut reale servicii. 2. (Ec. pol.; în expr.) Valoare reală = (în opoziție cu valoare nominală) valoare intrinsecă în aur a unei monede. (Fig.) Am citit cîteva din articolele d-tale; știu cîtă reală valoare au. CARAGIALE, O. VII 297. Salariu real = cantitatea de bunuri și avantaje care pot fi obținute cu salariul nominal. Reducerea prețului de cost este unul din principalele izvoare ale creșterii salariului real al muncitorilor, tehnicienilor și funcționarilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2983. 3. (Jur.; în expr.) Drept real = (în opoziție cu drept personal) drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru (mobil sau imobil) în mod direct și imediat. 4. (În vechea organizare a învățămîntului mediu; în expr.) Liceu real = școală medie în care se punea accentul pe științele exacte (matematică, fizică etc.).

reál1 adj. m., pl. reáli; f. reálă (re-a-), pl. reále

reál2 (monedă) s. m., pl. reáli

reál3 (realitate) s. n.

reál adj. m., pl. reáli; f. sg. reálă, pl. reále

reál (monedă) s. m., pl. reáli

reál (realitate) s. n.

REÁL adj., s., adv. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv. (Lumea ~.) 2. s. v. adevăr. 3. adj. concret, palpabil. (Fenomene ~.) 4. adj. v. adevărat. 5. adv. aievea. (Tot ce ți-a spus este ~.) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. efectiv, incontestabil, indiscutabil. (A adus servicii ~.)

Real ≠ aparent, fantastic, ideal, imaginabil, imaginar, inventat, ireal, nereal, areal

REÁL, -Ă adj. 1. Care există în realitate; efectiv, adevărat. 2. Indiscutabil, incontestabil. // s.n. Ceea ce este real, ceea ce există; realitate. [Pron. re-al. / cf. lat. realis, fr. réel, it. reale].

REÁL s.m. Mică monedă spaniolă de argint. [Pron. re-al. / < sp., port. real].

REÁL1 s. m. 1. mică monedă spaniolă de argint, 1/4 dintr-o peseta. 2. unitatea monetară a Braziliei, (fost) cruzeiro. (< sp., port. real, fr. réal)

REÁL2, -Ă I. adj. 1. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat. 2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui șir convergent de numere raționale; funcție ~ă = funcție având ca domeniu de valori o mulțime de numere reale. 3. învățământ ~ = secție a liceului în care se studiază cu precădere științele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel)

REAL1 ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care există în realitate; material; concret; perceptibil; sesizabil. Lume ~ă. 2) Care corespunde lumii înconjurătoare; în conformitate cu lumea înconjurătoare. Imagine ~ă. 3) Care poate fi realizat; în stare să fie transpus în viață; realizabil. 4) Care are caracter original; autentic. /<lat. realis, germ. real, fr. réel

REAL2 ~i m. Monedă spaniolă de argint, egală cu 25 de centime. /<fr. réal, sp. real

real a. 1. care există într’adevăr; 2. cu aplicațiune practică: liceu real, în opozițiune cu clasic; 3. opus lui ideal. ║ m. mică monedă spaniolă de argint în valoare de 25 centime.

1) *reál (ea 2 sil.) m., pl. lĭ (sp. real, d. lat. regalis, regal; it. reale, fr. royal). O monetă veche spaniolă în valoare de vre-o 25 de banĭ. Astăzĭ, un sfert de franc (de peseta).

2) *reál (ea 2 sil.), -ă adj. (mlat. realis, d. lat. res, lucru). Existent, efectiv, adevărat, nu fictiv: necesitate reală. Care are aplicațiune practică (fără limbĭ moarte), în opoz. cu ideal: zarafu dorește lucrurĭ reale. Adv. În mod real, realmente.

REAL adj., s., adv. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv. (Lumea ~.) 2. s. (FILOZ.) adevăr, realitate. (Noțiunea de ~.) 3. adj. concret, palpabil. (Fenomene ~.) 4. adj. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 5. adv. aievea. (Tot ce ți-a spus este ~.) 6. adj. adevărat, efectiv. (Plecarea lui ~ din oraș a avut loc a doua zi.) 7. adj. adevărat, sincer. (Un sentiment de ~ admirație.) 8. adj. efectiv, incontestabil, indiscutabil. (A adus servicii ~.)

LINIA DRUMULUI REAL URMAT reprezintă traiectul real urmat de aeronavă, fiind de dorit ca aceasta să coincidă cu linia drumului obligat de urmat. Când cele două linii nu coincid avem de-a face cu o abatere laterală unghiulară sau abatere laterală lineară față de linia drumului obligat.

REAL POLITIK (cuv. germ.). Acțiune politică care are în vedere toate posibilitățile concrete. Este uzitat în special în legătură cu politica externă.

WAS VERNÜNFTIG IST, DAS IST WIRKLICH; UND WAS WIRKLICH IST, DAS IST VERNÜNFTIG (germ.) ceea ce este rațional este real și ceea ce este real este rațional – Hegel, „Grundlilien der Psilosophie des Rechts”, Introducere. Teză celebră formulând ideea procesualității oricărei existențe și a adevărului, a înlocuirii vechiului prin nou, în concepția sa realul fiind un atribut a ceea ce are în același și caracter de necesitate.

REÁL, -Ă adj. < cf. lat. realis, fr. réel, it. reale): în sintagmele interogativă reală, modală reală, optativă reală și potențială reală (v.).