reajustare definitie

2 intrări

13 definiții pentru reajustare

REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta.
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta.
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un lucru, o piesă etc.) A ajusta din nou; a potrivi (ceva) unei noi situații sau unei noi nevoi. – Pronunțat: re-a-.
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei; potrivire, adaptare la o nouă situație.
reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză
reajustáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reajustắrii; pl. reajustắri
reajustá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reajustéz, 3 sg. și pl. reajusteáză
reajustáre s. f. (sil. re-a-) ajustare
REAJUSTÁ vb. I. tr. A ajusta, a potrivi din nou; a adapta unei noi situații. [Cf. fr. réajuster].
REAJUSTÁRE s.f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [< reajusta].
REAJUSTÁ vb. tr. a ajusta ceva din nou; a adapta unei noi situații. (< fr. réajuster)

reajustare dex

Intrare: reajusta
reajusta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-a-
Intrare: reajustare
reajustare substantiv feminin
  • silabisire: re-a-