reafirmare definitie

2 intrări

14 definiții pentru reafirmare

REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.
REAFIRMÁRE s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.
REAFIRMÁRE, reafirmări, s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. – Pronunțat: re-a-.
REAFIRMÁRE, reafirmări, s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei.
reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă
reafirmáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmắrii
reafirmá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reafírm, 3 sg. și pl. reafírmă
reafirmáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reafirmării; pl. reafirmări
REAFIRMÁ vb. I. tr. A afirma ceva din nou. [P.i. reafírm. / cf. fr. réaffirmer].
REAFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [< reafirma].
REAFIRMÁ vb. tr. a afirma ceva din nou. (< fr. réaffirmer)
A REAFIRMÁ reafírm tranz. A afirma din nou. /re- + a afirma

reafirmare dex

Intrare: reafirma
reafirma verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: re-a-
Intrare: reafirmare
reafirmare substantiv feminin
  • silabisire: re-a-