REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

REAFIRMÁRE s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

REAFIRMÁRE, reafirmări, s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. – Pronunțat: re-a-.

REAFIRMÁRE, reafirmări, s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei.

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmắrii

reafirmá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reafírm, 3 sg. și pl. reafírmă

reafirmáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reafirmării; pl. reafirmări

REAFIRMÁ vb. I. tr. A afirma ceva din nou. [P.i. reafírm. / cf. fr. réaffirmer].

REAFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [< reafirma].

REAFIRMÁ vb. tr. a afirma ceva din nou. (< fr. réaffirmer)

A REAFIRMÁ reafírm tranz. A afirma din nou. /re- + a afirma