readucere definitie

2 intrări

20 definiții pentru readucere

READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.
READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. readuce.
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Re1- + aduce.
READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. readuce.
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou (la locul sau la starea de mai înainte); a aduce la loc. La țărm îl readuce luntrașul fără milă. MACEDONSKI, O. I 174. Dar atuncea greieri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. – Pronunțat: re-a-.
READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce.
readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús
readúcere (re-a-) s. f., g.-d. art. readúcerii; pl. readúceri
readúce vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc; part. readús
readúcere s. f. (sil. re-a-) aducere
READÚCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)
READÚCERE s. (înv.) reducere. (~ cuiva la realitate.)
READÚCE vb. III tr. A aduce din nou la locul sau în starea dinainte. [< re- + aduce].
READÚCERE s.f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [< readuce].
READÚCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re1- + aduce)
A READÚCE readúc tranz. A aduce din nou la locul sau la starea inițială. /re- + a aduce
readuce v. a aduce la locul, la starea dinainte.
*readúc, -dús, a -dúce (ea 2 sil.) v. tr. (re- și aduc). Aduc ĭar.
READUCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)
READUCERE s. (înv.) reducere. (~ cuiva la realitate.)

readucere dex

Intrare: readuce
readuce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
  • silabisire: re-a-
Intrare: readucere
readucere substantiv feminin
  • silabisire: re-a-