20 definiții pentru readucere
READÚCE, readúc,
vb. III.
Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [
Pr.: re-a-] –
Pref. re- +
aduce. READÚCERE, readuceri,
s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [
Pr.: re-a-] –
V. readuce. READÚCE, readúc,
vb. III.
Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [
Pr.: re-a-] –
Re1- +
aduce. READÚCERE, readuceri,
s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [
Pr.: re-a-] –
V. readuce. READÚCE, readúc,
vb. III.
Tranz. A aduce din nou (la locul sau la starea de mai înainte); a aduce la loc. La țărm îl readuce luntrașul fără milă. MACEDONSKI, O. I 174. Dar atuncea greieri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. – Pronunțat: re-a-.
READÚCERE, readuceri,
s. f. Acțiunea de
a readuce. readúce (a ~) (re-a-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. readúc,
imperf. 3
sg. readuceá;
imper. 2
sg. readú,
neg. nu readúce;
part. readús
readúcere (re-a-)
s. f.,
g.-d. art. readúcerii;
pl. readúceri
readúce vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc; part. readús readúcere s. f. (sil. re-a-) aducere READÚCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.) READÚCERE s. (înv.) reducere. (~ cuiva la realitate.) READÚCE vb. III tr. A aduce din nou la locul sau în starea dinainte. [<
re- +
aduce].
READÚCERE s.f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [<
readuce].
READÚCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re1- + aduce)
A READÚCE readúc tranz. A aduce din nou la locul sau la starea inițială. /re- + a aduce readuce v. a aduce la locul, la starea dinainte.
*readúc, -dús, a
-dúce (ea 2 sil.) v. tr. (re- și aduc). Aduc ĭar.
READUCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.) READUCERE s. (înv.) reducere. (~ cuiva la realitate.) Readucere dex online | sinonim
Readucere definitie
Intrare: readuce
readuce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: readucere
readucere substantiv feminin