Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 927380:

READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou (la locul sau la starea de mai înainte); a aduce la loc. La țărm îl readuce luntrașul fără milă. MACEDONSKI, O. I 174. Dar atuncea greieri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. – Pronunțat: re-a-.

Readuce dex online | sinonim

Readuce definitie