Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru readuce

READ├ÜCE, read├║c, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai ├«nainte. [Pr.: re-a-] ÔÇô Pref. re- + aduce.
READ├ÜCE, read├║c, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai ├«nainte. [Pr.: re-a-] ÔÇô Re1- + aduce.
READ├ÜCE, read├║c, vb. III. Tranz. A aduce din nou (la locul sau la starea de mai ├«nainte); a aduce la loc. La ╚Ť─ârm ├«l readuce luntra╚Öul f─âr─â mil─â. MACEDONSKI, O. I 174. Dar atuncea greieri, ╚Öoareci, Cu u╚Öor-m─âruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iar─â ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. ÔÇô Pronun╚Ťat: re-a-.
readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús
readúce vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc; part. readús
READÚCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)
READÚCE vb. III tr. A aduce din nou la locul sau în starea dinainte. [< re- + aduce].
READÚCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re1- + aduce)
A READ├ÜCE read├║c tranz. A aduce din nou la locul sau la starea ini╚Ťial─â. /re- + a aduce
readuce v. a aduce la locul, la starea dinainte.
*read├║c, -d├║s, a -d├║ce (ea 2 sil.) v. tr. (re- ╚Öi aduc). Aduc ─şar.
READUCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)

Readuce dex online | sinonim

Readuce definitie

Intrare: readuce
readuce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
  • silabisire: re-a-