readmitere definitie

2 intrări

13 definiții pentru readmitere

READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).
READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).
READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.
readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís
readmítere (re-ad-) s. f., g.-d. art. readmíterii; pl. readmíteri
readmíte vb. (sil. re-ad-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít; conj. prez. 3 sg. și pl. readmítă; part. readmís
readmítere s. f. (sil. re-ad-) admitere
READMÍTE vb. a reprimi. (A ~ în școală.)
READMÍTE vb. III. tr. A admite din nou, a reprimi. [P.i. readmít. / cf. fr. réadmettre].
READMÍTERE s.f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei. [< readmite].
READMÍTE vb. tr. a admite din nou. (după fr. réadmettre)
READMITE vb. a reprimi. (A ~ în școală.)

readmitere dex

Intrare: readmite
readmite verb grupa a III-a conjugarea a X-a
  • silabisire: re-ad-
Intrare: readmitere
readmitere substantiv feminin
  • silabisire: re-ad-