READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.

READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmítere (re-ad-) s. f., g.-d. art. readmíterii; pl. readmíteri

readmíte vb. (sil. re-ad-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít; conj. prez. 3 sg. și pl. readmítă; part. readmís

readmítere s. f. (sil. re-ad-) admitere

READMÍTE vb. a reprimi. (A ~ în școală.)

READMÍTE vb. III. tr. A admite din nou, a reprimi. [P.i. readmít. / cf. fr. réadmettre].

READMÍTERE s.f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei. [< readmite].

READMÍTE vb. tr. a admite din nou. (după fr. réadmettre)

READMITE vb. a reprimi. (A ~ în școală.)