reactivare definitie

2 intrări

15 definiții pentru reactivare

REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.
REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva.
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.
REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva.
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A pune din nou în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei; a fi reprimit în armată, a fi reintegrat în cadrele active ale armatei. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi substanțele epuizate dintr-o pilă, un acumulator etc. pentru a-l pune din nou în stare de funcționare.
REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei; repunere sau reintrare în activitate.
reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză
reactiváre (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivắrii; pl. reactivắri
reactivá vb. (sil. re-ac-), ind. prez. 1 sg. reactivéz, 3 sg. și pl. reactiveáză
reactiváre s. f. (sil. re-ac-) activare
REACTIVÁ vb. I. 1. tr. (Liv.) A repune în activitate. 2. tr. (Chim., fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element chimic pentru a-i intensifica puterea de acțiune. 3. refl. A reintra în cadrele active ale armatei. [< fr. réactiver].
REACTIVÁRE s.f. Acțiunea de a reactiva și rezultatul ei; reînnoire, revenire. [< reactiva].
REACTIVÁ vb. I. tr. 1. a repune în activitate. 2. (chim., fiz.) a face ca o substanță, un fenomen să redevină active. II. refl. a reintra în cadrele active ale armatei. (< fr. réactiver)
A REACTIVÁ ~éz tranz. 1) rar A activa din nou. 2) (soluții, elemente etc.) A face să devină din nou activ. /<fr. réactiver
A SE REACTIVÁ mă ~éz intranz. A se încadra din nou în rândurile armatei active. /<fr. réactiver

reactivare dex

Intrare: reactiva
reactiva verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-ac-
Intrare: reactivare
reactivare substantiv feminin
  • silabisire: re-ac-