reactiva definitie

30 definiții pentru reactiva

REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.
REACTÍV1, reactivi, s. m. Substanță chimică avînd proprietatea de a reacționa specific într-o reacție chimică. – Pronunțat: re-ac-.
REACTÍV2, -Ă, reactivi, -e, adj. 1. (Chim.) Care servește ca reactiv1. Substanță reactivă. 2. (Fiz.) Care posedă inducție proprie sau capacitate electrică. Rezistență reactivă.
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A pune din nou în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei; a fi reprimit în armată, a fi reintegrat în cadrele active ale armatei. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi substanțele epuizate dintr-o pilă, un acumulator etc. pentru a-l pune din nou în stare de funcționare.
reactív1 (re-ac-) adj. m., pl. reactívi; f. reactívă, pl. reactíve
reactív2 (re-ac-) s. m., pl. reactívi
reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză
reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve
reactivá vb. (sil. re-ac-), ind. prez. 1 sg. reactivéz, 3 sg. și pl. reactiveáză
REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent.
REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif].
REACTIVÁ vb. I. 1. tr. (Liv.) A repune în activitate. 2. tr. (Chim., fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element chimic pentru a-i intensifica puterea de acțiune. 3. refl. A reintra în cadrele active ale armatei. [< fr. réactiver].
REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif)
REACTIVÁ vb. I. tr. 1. a repune în activitate. 2. (chim., fiz.) a face ca o substanță, un fenomen să redevină active. II. refl. a reintra în cadrele active ale armatei. (< fr. réactiver)
REACTÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de reactanță; propriu reactanței. 2) Care realizează o reacție; în stare să provoace o reacție. Forță ~ă. 3) Care apare sub acțiunea forței de reacție; provocat de forța de reacție. 4) Care utilizează o asemenea forță. Avion ~. /<fr. réactif
REACTÍV2 ~i m. Substanță care are proprietatea de a produce o reacție chimică. /<fr. réactif
A REACTIVÁ ~éz tranz. 1) rar A activa din nou. 2) (soluții, elemente etc.) A face să devină din nou activ. /<fr. réactiver
A SE REACTIVÁ mă ~éz intranz. A se încadra din nou în rândurile armatei active. /<fr. réactiver
reactiv a. care produce o reacțiune. ║ n. substanță ce permite analizei chimice de a recunoaște natura unui corp.
*reactív, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. réactif). Care exercită o reacțiune. S. n., pl. e. Chim. Substanță care se întrebuințează p. a recunoaște natura altor substanțe făcîndu-le să se descompună orĭ să se recompună.
REACTIV s. (CHIM.) (înv.) reagent.
AJUTAJ REACTIV tub cu secțiune variabilă, aflat la partea finală a camerei de ardere al motorului de rachetă, în care energia cinetică este rezultatul căldurii fluidului de lucru puternic comprimat, accelerat continuu sub forma unui jet. Cel mai răspândit ajutaj reactiv este tip Laval cu o porțiune divergentă, în care viteza jetului este supersonică. Între cele două porțiuni există o zonă cu secțiune minimă, în care viteza jetului este egală cu viteza locală a sunetului – în condițiile unui gaz perfect, fără pierderi de căldură – numită colsonic sau secțiune critică. Raportul dintre presiunea în colul sonic și presiunea medie în secțiunea finală care definește expansiunea gazelor în A.R., se numește grad de destindere.
BLOC PENTRU PROIECTILE REACTIVE bloc format dintr-o carcasă exterioară, profilată aerodinamic în vederea unei rezistențe cât mai mici în timpul zborului, având un anumit număr de țevi în raport cu proiectilele reactive pe care le poartă. B.P.P.R. sunt acroșate sub planurile avioanelor de luptă și pot fi largate, în funcție de necesități, împreună cu proiectilul din interior.
EFUZOR REACTIV tub cu secțiune crescătoare, profilat longitudinal aflat în partea din spate a motoarelor reactive utilizat pentru o ultimă accelerare a masei de fluid ce părăsește motorul, obținându-se o forță reactivă de propulsie. Viteza locală a gazelor la trecerea prin efuzorul reactiv fac să distingem: efuzoare subsonice, cu ajutaj convergent și efuzoare supersonice cu ajutaj convergent divergent (tip Laval).
FORȚĂ REACTIVĂ forță de recul datorată unui jet reactiv (v.) sau a altei substanțe evacuate din ajutajul unui motor cu reacție, fiind echivalentă cu suma forțelor de presiune ale gazelor pe suprafața interioară a camerei de ardere și a ajutajului reactiv, valoarea sa fiind proporțională cu viteza jetului respectiv.
JET REACTIV jet de fluid care se scurge, de regulă cu o viteză de propagare mai mare decât a sunetului, din ajutajul reactiv al unui motor cu reacție. De viteza și temperatura jetului reactiv depinde mărimea forței de reacție (v.).
REACTÍV, -Ă (< fr.) adj., s. m. 1. Adj. (FIZ.) Referitor la reactanță (ex. curentul r); (despre elemente de circuit, ca bobine, condensatoare etc.) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică (v. putere r.). 2. S. m. (CHIM.) a) Substanțe chimice (săruri, acizi, baze, substanțe organice) care se folosesc în analiza chimică sau la transformarea altor substanțe. Se utilizează fie în stare solidă, fie sub formă de soluție. b) Substanțe chimice care, în anumite condiții de (pH, temperatură etc.) dau reacții specifice (de precipitare, de culoare etc.) cu un anumit ion. Se folosesc în chimia analitică atât pentru identificarea, cât și pentru dozarea ionilor. 3. (METAL.) Reactiv metalografic, soluție alcoolică sau apoasă, conținând substanțe cu acțiune acidă sau bazică, folosită în metalografie pentru a pune în evidență structura metalelor și a aliajelor. Pentru oțeluri și fonte se folosește soluție alcoolică cu 4% acid pieric sau 2% acid azotic; pentru cupru și aliajele sale, soluție apoasă de clorură cuprică amoniacală etc.

reactiva dex

Intrare: reactiv (adj.)
reactiv adjectiv
  • silabisire: re-ac-
Intrare: reactiva
reactiva verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-ac-
Intrare: reactivă
reactivă substantiv feminin
  • silabisire: re-ac-