reactiv definitie

21 definiții pentru reactiv

REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.
REACTÍV1, reactivi, s. m. Substanță chimică avînd proprietatea de a reacționa specific într-o reacție chimică. – Pronunțat: re-ac-.
REACTÍV2, -Ă, reactivi, -e, adj. 1. (Chim.) Care servește ca reactiv1. Substanță reactivă. 2. (Fiz.) Care posedă inducție proprie sau capacitate electrică. Rezistență reactivă.
reactív1 (re-ac-) adj. m., pl. reactívi; f. reactívă, pl. reactíve
reactív2 (re-ac-) s. m., pl. reactívi
reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve
REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent.
REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif].
REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif)
REACTÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de reactanță; propriu reactanței. 2) Care realizează o reacție; în stare să provoace o reacție. Forță ~ă. 3) Care apare sub acțiunea forței de reacție; provocat de forța de reacție. 4) Care utilizează o asemenea forță. Avion ~. /<fr. réactif
REACTÍV2 ~i m. Substanță care are proprietatea de a produce o reacție chimică. /<fr. réactif
reactiv a. care produce o reacțiune. ║ n. substanță ce permite analizei chimice de a recunoaște natura unui corp.
*reactív, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. réactif). Care exercită o reacțiune. S. n., pl. e. Chim. Substanță care se întrebuințează p. a recunoaște natura altor substanțe făcîndu-le să se descompună orĭ să se recompună.
REACTIV s. (CHIM.) (înv.) reagent.
AJUTAJ REACTIV tub cu secțiune variabilă, aflat la partea finală a camerei de ardere al motorului de rachetă, în care energia cinetică este rezultatul căldurii fluidului de lucru puternic comprimat, accelerat continuu sub forma unui jet. Cel mai răspândit ajutaj reactiv este tip Laval cu o porțiune divergentă, în care viteza jetului este supersonică. Între cele două porțiuni există o zonă cu secțiune minimă, în care viteza jetului este egală cu viteza locală a sunetului – în condițiile unui gaz perfect, fără pierderi de căldură – numită colsonic sau secțiune critică. Raportul dintre presiunea în colul sonic și presiunea medie în secțiunea finală care definește expansiunea gazelor în A.R., se numește grad de destindere.
BLOC PENTRU PROIECTILE REACTIVE bloc format dintr-o carcasă exterioară, profilată aerodinamic în vederea unei rezistențe cât mai mici în timpul zborului, având un anumit număr de țevi în raport cu proiectilele reactive pe care le poartă. B.P.P.R. sunt acroșate sub planurile avioanelor de luptă și pot fi largate, în funcție de necesități, împreună cu proiectilul din interior.
EFUZOR REACTIV tub cu secțiune crescătoare, profilat longitudinal aflat în partea din spate a motoarelor reactive utilizat pentru o ultimă accelerare a masei de fluid ce părăsește motorul, obținându-se o forță reactivă de propulsie. Viteza locală a gazelor la trecerea prin efuzorul reactiv fac să distingem: efuzoare subsonice, cu ajutaj convergent și efuzoare supersonice cu ajutaj convergent divergent (tip Laval).
FORȚĂ REACTIVĂ forță de recul datorată unui jet reactiv (v.) sau a altei substanțe evacuate din ajutajul unui motor cu reacție, fiind echivalentă cu suma forțelor de presiune ale gazelor pe suprafața interioară a camerei de ardere și a ajutajului reactiv, valoarea sa fiind proporțională cu viteza jetului respectiv.
JET REACTIV jet de fluid care se scurge, de regulă cu o viteză de propagare mai mare decât a sunetului, din ajutajul reactiv al unui motor cu reacție. De viteza și temperatura jetului reactiv depinde mărimea forței de reacție (v.).
REACTÍV, -Ă (< fr.) adj., s. m. 1. Adj. (FIZ.) Referitor la reactanță (ex. curentul r); (despre elemente de circuit, ca bobine, condensatoare etc.) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică (v. putere r.). 2. S. m. (CHIM.) a) Substanțe chimice (săruri, acizi, baze, substanțe organice) care se folosesc în analiza chimică sau la transformarea altor substanțe. Se utilizează fie în stare solidă, fie sub formă de soluție. b) Substanțe chimice care, în anumite condiții de (pH, temperatură etc.) dau reacții specifice (de precipitare, de culoare etc.) cu un anumit ion. Se folosesc în chimia analitică atât pentru identificarea, cât și pentru dozarea ionilor. 3. (METAL.) Reactiv metalografic, soluție alcoolică sau apoasă, conținând substanțe cu acțiune acidă sau bazică, folosită în metalografie pentru a pune în evidență structura metalelor și a aliajelor. Pentru oțeluri și fonte se folosește soluție alcoolică cu 4% acid pieric sau 2% acid azotic; pentru cupru și aliajele sale, soluție apoasă de clorură cuprică amoniacală etc.

reactiv dex

Intrare: reactiv (adj.)
reactiv adjectiv
  • silabisire: re-ac-
Intrare: reactiv (s.m.)
reactiv substantiv masculin
  • silabisire: re-ac-