REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re1- + acorda.

REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

*reacordá1 (a ~) (a da din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacórdă

*reacordá2 (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 reacórd /reacordéz

reacordáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reacordării; pl. reacordări