reacordare definitie

8 definiții pentru reacordare

REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.
REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re1- + acorda.
REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.
*reacordá1 (a ~) (a da din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacórdă
*reacordá2 (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză
reacordá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 reacórd /reacordéz
reacordáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reacordării; pl. reacordări

reacordare dex

Intrare: reacorda (1 -cord)
reacorda 1 -cord verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: re-a-
Intrare: reacordare
reacordare substantiv feminin
  • silabisire: re-a-
Intrare: reacorda (1 -cordez)
reacorda 1 -cordez verb grupa I conjugarea a II-a