Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru reacordare

REACORD├ü, (1) reac├│rd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda ├«nc─â o dat─â ├«ng─âduin╚Ť─â, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] ÔÇô Pref -re- + acorda.
REACORD├üRE, reacord─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] ÔÇô V. reacorda.
REACORD├ü, (1) reac├│rd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda ├«nc─â o dat─â ├«ng─âduin╚Ť─â, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] ÔÇô Re1- + acorda.
REACORD├üRE, reacord─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] ÔÇô V. reacorda.
*reacordá1 (a ~) (a da din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacórdă
*reacordá2 (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză
reacord├í vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 reac├│rd /reacord├ęz
reacordáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reacordării; pl. reacordări

Reacordare dex online | sinonim

Reacordare definitie

Intrare: reacorda (1 -cord)
reacorda 1 -cord verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: re-a-
Intrare: reacordare
reacordare substantiv feminin
  • silabisire: re-a-
Intrare: reacorda (1 -cordez)
reacorda 1 -cordez verb grupa I conjugarea a II-a