REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + așeza.

REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Re1- + așeza.

REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. A se așeza din nou. Se reașeză pe scaun în vreme ce tînărul se ridică să se mute cu scaunul la extremitatea mesei. ARDELEANU, D. 163. – Pronunțat: re-a-.

reașezá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. reașéz, 3 reașáză, 1 pl. reașezắm; conj. prez. 3 să reașéze; ger. reașezấnd

reașezá vb. (sil. re-a-) așeza

reașezát adj. m. (sil. re-a-) așezat

REAȘEZÁ vb. a repune. (A ~ la locul inițial.)

A REAȘEZÁ reașéz tranz. 1) A așeza din nou. 2) A pune pe baze noi. [Sil. re-a-] /re- + așeza

REAȘEZA vb. a repune. (A ~ la locul inițial.)