rețetar definitie

7 definiții pentru rețetar

REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Set de formulare pe care se scriu rețetele medicale (1). 2. S. n. Listă cu componentele prevăzute pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi. 3. S. n. Normativ conținând alimentele și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Bloc cu formulare pe care se scriu rețete (1). 2. S. n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete (2), componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 3. S. n. Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.
rețetár s. n., pl. rețetáre
rețetár s. n., pl. rețetáre
REȚETÁR s.n. 1. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete, componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 2. (Mar.) Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. Bloc cu formulare pentru rețete (1). // s.m. Cel care execută rețetele într-o farmacie. [< rețetă + -ar, cf. it. recettario, germ. Receptar].
REȚETÁR I. s. n. 1. listă de rețete. 2. (mar.) normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. bloc cu formulare pentru rețete (1). II. s. m. cel care execută rețetele într-o farmacie. (< rețetă + -ar)
REȚETÁR ~e n. Listă cu formule pentru prepararea unei mâncări sau a unei băuturi. /rețetă + suf. ~ar

rețetar dex

Intrare: rețetar (persoană; -i)
rețetar persoană; -i
Intrare: rețetar (s.n.; -e)
rețetar s.n.; -e substantiv neutru