REȘÚTĂ, reșute, s. f. (Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în curs de vindecare; recădere. – Din fr. rechute.

REȘÚTĂ, reșute, s. f. (Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței; recidivă, recădere. – Din fr. rechute.

reșútă s. f., pl. reșúte

REȘÚTĂ s. v. recidivă.

REȘÚTĂ s.f. (Med.) Recidivă, reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței. [< rechute].

REȘÚTĂ s. f. 1. reapariție a simptomelor unei boli infecțioase în timpul convalescenței; recidivă (2). 2. (fig.) recădere (în aceeași greșeală). (< fr. rechute)