reînviat definitie

2 intrări

15 definiții pentru reînviat

REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A repune în funcțiune inima, respirația. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit; a readuce la viață. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a] – Re1- + învia.
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. (Fig.) Sub mîna lui, un maistru, simți cum, sub ciocan, Motorul mort din iarnă a reînviat la viață Și cum oțelu-ncepe să miște. D. BOTEZ, F. S. 76. Florile lui Luchian sînt unice. Nu sînt flori rupte, care au fost puse într-un vas, ca să moară, ci ca să reînvie prin voința și arta unui maestru. ANGHEL, PR. 169. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. Realismul vechii literaturi reînvia căutîndu-și însă obiective în legătură cu așezarea societății pe temelii nouă. SADOVEANU, E. 184. Acest regat... reînvie mai puternic supt frații romîni Petru Asan și Ioan. BĂLCESCU, O. II 12. ♦ Fig. A se trezi în amintirea cuiva; a deveni viu în conștiința cuiva. Mă simt din nou țăranul de pe Crișuri Și-mi reînvie-n minte vremea Iancului. BENIUC, V. 29. ♦ Tranz. Fig. A readuce la viață, a face să fie din nou folosit. Va fi de părere... să reînviem arhaismele pierdute de origine latină. IBRĂILEANU, SP. CR. 213. – Prez. ind. și: reînviez (BART, S. M. 54, MACEDONSKI, O. I 160, GHEREA, ST. CR. III 139).
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); readus la viață, făcut să fie din nou viu. Obiceiuri reînviate.
reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)
reînviá vb. învia
REÎNVIÁ vb. 1. v. resuscita. 2. a (se) reînsufleți. (Natura a ~.) 3. v. reactualiza.
REÎNVIÁT adj. 1. v. resuscitat. 2. reînsuflețit. (Natura ~.) 3. v. reactualizat.
A REÎNVIÁ reînvíi 1. intranz. 1) A învia din nou; a se renaște. 2) fig. A apărea în memorie. 2. tranz. 1) A învia din nou în memorie 2) med. (inima sau respirația oprită) A pune în funcție din nou; a resuscita. 3) fig. A face să fie din nou folosit. ~ o datină. [Sil. -vi-a] /re- + a învia
reînvià v. a învia a doua oară.
*reînvíĭ și -viéz v. tr. și intr. (re- și înviĭ). Greșit îld. înviĭ, înviez.
REÎNVIA vb. 1. (MED.) a resuscita. 2. a (se) reînsufleți. (Natura a ~.) 3. a reactualiza. (A ~ în memorie.)
REÎNVIAT adj. 1. (MED.) resuscitat. 2. reînsuflețit. (Natura ~.) 3. reactualizat. (Lucruri ~.)

reînviat dex

Intrare: reînvia
reînvia 1 1 -ii conjugarea I grupa I verb
reînvia 2 1 -iez conjugarea a II-a grupa I verb
Intrare: reînviat
reînviat adjectiv