Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru re├«nturnare

RE├ÄNTURN├ü, re├«nt├│rn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se re├«ntoarce, a se ├«napoia, a reveni. 2. Tranz. A da ├«napoi, a ├«napoia. ÔÇô Pref. re- + ├«nturna (dup─â fr. retourner).
RE├ÄNTURN├üRE, re├«nturn─âri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a (se) re├«nturna ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«nturna.
RE├ÄNTURN├ü, re├«nt├│rn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se re├«ntoarce, a se ├«napoia, a reveni. 2. Tranz. A da ├«napoi, a ├«napoia. ÔÇô Re1- + ├«nturna (dup─â fr. retourner).
RE├ÄNTURN├üRE, re├«nturn─âri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a (se) re├«nturna ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«nturna.
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. Reînturnă Moldaviei drepturile și privilegile vechi. NEGRUZZI, S. I 278.
RE├ÄNTURN├üRE, re├«nturn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) re├«nturna ╚Öi rezultatul ei; re├«ntoarcere. Cum de renturnarea O-nt├«rziase at├«ta? MACEDONSKI, O. I. 259. ÔÇô Scris ╚Öi: renturnare.
reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă
reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri
reînturná vb., ind. prez. 1 sg. reîntórn, 3 sg. și pl. reîntoárnă
reînturnáre s. f., g.-d. art. reînturnării; pl. reînturnări
REÎNTURNÁ vb. v. da, înapoia, plăti, reîntoarce, restitui, returna, reveni.
REÎNTURNÁRE s. v. înapoiere, rambursare, reîntoarcere, restituire, returnare, revenire.
A REÎNTURNÁ reîntórn tranz. pop. 1) A face să se reîntoarcă. 2) (obiecte împrumutate) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a reda. /re- + a înturna
A SE REÎNTURNÁ mă reîntórn intranz. A se înturna din nou (de unde a plecat); a se reîntoarce; a se înapoia. /re- + a se înturna
reînturna vb. v. DA. ÎNAPOIA. PLĂTI. REÎNTOARCE. RESTITUI. RETURNA. REVENI.
reînturnare s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. REÎNTOARCERE. RESTITUIRE. REVENIRE.

Reînturnare dex online | sinonim

Reînturnare definitie

Intrare: reînturna
reînturna verb grupa I conjugarea I
Intrare: reînturnare
reînturnare substantiv feminin