REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Re1- + înturna (după fr. retourner).

REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. Reînturnă Moldaviei drepturile și privilegile vechi. NEGRUZZI, S. I 278.

REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei; reîntoarcere. Cum de renturnarea O-ntîrziase atîta? MACEDONSKI, O. I. 259. – Scris și: renturnare.

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reînturná vb., ind. prez. 1 sg. reîntórn, 3 sg. și pl. reîntoárnă

reînturnáre s. f., g.-d. art. reînturnării; pl. reînturnări

REÎNTURNÁ vb. v. da, înapoia, plăti, reîntoarce, restitui, returna, reveni.

REÎNTURNÁRE s. v. înapoiere, rambursare, reîntoarcere, restituire, returnare, revenire.

A REÎNTURNÁ reîntórn tranz. pop. 1) A face să se reîntoarcă. 2) (obiecte împrumutate) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a reda. /re- + a înturna

A SE REÎNTURNÁ mă reîntórn intranz. A se înturna din nou (de unde a plecat); a se reîntoarce; a se înapoia. /re- + a se înturna

reînturna vb. v. DA. ÎNAPOIA. PLĂTI. REÎNTOARCE. RESTITUI. RETURNA. REVENI.

reînturnare s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. REÎNTOARCERE. RESTITUIRE. REVENIRE.