reîntremare definitie

14 definiții pentru reîntremare

REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Re1- + întrema.
REÎNTREMÁRE, reîntremări, s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile.
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema.
!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză
reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii
reîntremá vb., ind. prez. 1 sg. reîntreméz, 3 sg. și pl. reîntremează
reîntremáre s. f. întremare
REÎNTREMÁ vb. a (se) reînsănătoși, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)
REÎNTREMÁRE s. reînsănătoșire, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)
REÎNTREMA vb. a (se) reînsănătoși, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)
REÎNTREMARE s. reînsănătoșire, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)

reîntremare dex

Intrare: reîntrema
reîntrema verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reîntremare
reîntremare substantiv feminin