reîntinerit definitie

11 definiții pentru reîntinerit

REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Re1- + întineri.
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. A deveni din nou tînăr; a recăpăta înfățișarea tinerească. Vezi tu, în marea asta luminată, În care totul reîntinerește, Eu singur, unde trec, însemn o pată, De parc-aș fi în doliu totdeauna. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 151.
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou.
reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă
reîntinerí vb. întineri
A REÎNTINERÍ ~ésc 1. intranz. A întineri din nou. 2. tranz. A face să devină din nou tânăr. /re- + a întineri
reîntinerì v. a întineri iar.
*reîntinerésc v. tr. (re- și întineresc, după fr. rajeunir). Greșit îld. întineresc.

reîntinerit dex

Intrare: reîntineri
reîntineri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reîntinerit
reîntinerit adjectiv