Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru re├«ntinerire

RE├ÄNTINER├Ź, re├«ntineresc, vb. IV. Intranz. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â din nou t├ón─âr, a se sim╚Ťi sau a face s─â se simt─â din nou t├ón─âr, a c─âp─âta sau a face s─â capete o ├«nf─â╚Ťi╚Öare tinereasc─â. ÔÇô Pref. re- + ├«ntineri.
RE├ÄNTINER├ŹRE, re├«ntineriri, s. f. Faptul de a re├«ntineri. ÔÇô V. re├«ntineri.
RE├ÄNTINER├Ź, re├«ntineresc, vb. IV. Intranz. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â din nou t├ón─âr, a se sim╚Ťi sau a face s─â se simt─â din nou t├ón─âr, a c─âp─âta sau a face s─â capete o ├«nf─â╚Ťi╚Öare tinereasc─â. ÔÇô Re1- + ├«ntineri.
RE├ÄNTINER├ŹRE, re├«ntineriri, s. f. Faptul de a re├«ntineri. ÔÇô V. re├«ntineri.
RE├ÄNTINER├Ź, re├«ntineresc, vb. IV. Intranz. A deveni din nou t├«n─âr; a rec─âp─âta ├«nf─â╚Ťi╚Öarea tinereasc─â. Vezi tu, ├«n marea asta luminat─â, ├Än care totul re├«ntinere╚Öte, Eu singur, unde trec, ├«nsemn o pat─â, De parc-a╚Ö fi ├«n doliu totdeauna. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 151.
RE├ÄNTINER├ŹRE s. f. Faptul de a re├«ntineri.
re├«ntiner├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. re├«ntiner├ęsc, imperf. 3 sg. re├«ntinere├í; conj. prez. 3 s─â re├«ntinere├ísc─â
re├«ntiner├şre s. f., g.-d. art. re├«ntiner├şrii
re├«ntiner├ş vb. ├«ntineri
re├«ntiner├şre s. f., g.-d. art. re├«ntiner├şrii
A RE├ÄNTINER├Ź ~├ęsc 1. intranz. A ├«ntineri din nou. 2. tranz. A face s─â devin─â din nou t├ón─âr. /re- + a ├«ntineri
re├«ntiner├Č v. a ├«ntineri iar.
*re├«ntiner├ęsc v. tr. (re- ╚Öi ├«ntineresc, dup─â fr. rajeunir). Gre╚Öit ├«ld. ├«ntineresc.

Reîntinerire dex online | sinonim

Reîntinerire definitie

Intrare: reîntineri
reîntineri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reîntinerire
reîntinerire substantiv feminin