13 definiții pentru reîntinerire
REÎNTINERÍ, reîntineresc,
vb. IV.
Intranz. și
tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. –
Pref. re- +
întineri. REÎNTINERÍRE, reîntineriri,
s. f. Faptul de a reîntineri. –
V. reîntineri. REÎNTINERÍ, reîntineresc,
vb. IV.
Intranz. și
tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. –
Re1- +
întineri. REÎNTINERÍRE, reîntineriri,
s. f. Faptul de a reîntineri. –
V. reîntineri. REÎNTINERÍ, reîntineresc,
vb. IV.
Intranz. A deveni din nou tînăr; a recăpăta înfățișarea tinerească. Vezi tu, în marea asta luminată, În care totul reîntinerește, Eu singur, unde trec, însemn o pată, De parc-aș fi în doliu totdeauna. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 151.
REÎNTINERÍRE s. f. Faptul de
a reîntineri. reîntinerí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reîntinerésc,
imperf. 3
sg. reîntinereá;
conj. prez. 3 să reîntinereáscă
reîntineríre s. f.,
g.-d. art. reîntinerírii
reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii A REÎNTINERÍ ~ésc 1. intranz. A întineri din nou. 2. tranz. A face să devină din nou tânăr. /re- + a întineri reîntinerì v. a întineri iar.
*reîntinerésc v. tr. (re- și întineresc, după fr. rajeunir). Greșit îld.
întineresc. Reîntinerire dex online | sinonim
Reîntinerire definitie
Intrare: reîntineri
reîntineri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reîntinerire
reîntinerire substantiv feminin