REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Re1- + întineri.

REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. A deveni din nou tînăr; a recăpăta înfățișarea tinerească. Vezi tu, în marea asta luminată, În care totul reîntinerește, Eu singur, unde trec, însemn o pată, De parc-aș fi în doliu totdeauna. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 151.

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerí vb. întineri

A REÎNTINERÍ ~ésc 1. intranz. A întineri din nou. 2. tranz. A face să devină din nou tânăr. /re- + a întineri

reîntinerì v. a întineri iar.

*reîntinerésc v. tr. (re- și întineresc, după fr. rajeunir). Greșit îld. întineresc.