REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Re1- + însufleți.

REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. A însufleți din nou, a face să prindă, să aibă din nou viață. Primăvara reînsuflețește natura. ▭ Chipul ei... avu darul de-a-l reînsufleți. D. ZAMFIRESCU, la CADE.

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețí vb. însufleți

REÎNSUFLEȚÍ vb. 1. v. reanima. 2. v. reînvia. 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)

A REÎNSUFLEȚÍ ~ésc tranz. A face sa se reînsuflețească; a face să prindă din nou viață. /re- + a însufleți

A SE REÎNSUFLEȚÍ mă ~ésc intranz. A se însufleți din nou. /re- + a se însufleți

reînsuflețì v. a însufleți din nou.

*reînsuflețésc v. tr. (re- și însuflețesc). Însuflețesc ĭar.

REÎNSUFLEȚI vb. 1. a reanima. (A ~ un muribund.) 2. a reînvia. (Natura s-a ~.) 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)