reînscăunare definitie

12 definiții pentru reînscăunare

REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Re1- + înscăuna.
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.
reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză
reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri
reînscăuná vb. (sil. -scă-u-), ind. prez. 1 sg. reînscăunéz, 3 sg. și pl. reînscăuneáză
reînscăunáre s. f. înscăunare
REÎNSCĂUNÁ vb. v. reinstaura, reîntrona, restaura.
REÎNSCĂUNÁRE s. v. reinstalare, reîntronare, restaurare, restaurație.
reînscăuna vb. v. REINSTAURA. REÎNTRONA. RESTAURA.
reînscăunare s. v. REINSTALARE. REÎNTRONARE. RESTAURARE. RESTAURAȚIE.

reînscăunare dex

Intrare: reînscăuna
reînscăuna verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -scă-u-
Intrare: reînscăunare
reînscăunare substantiv feminin