reînsănătoșire definitie

14 definiții pentru reînsănătoșire

REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Re1- + însănătoși.
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a se face iar sănătos.
REÎNSĂNĂTOȘÍRE s. f. Faptul de a se reînsănătoși; redobîndire, restabilire a sănătății. Dar ce fel de mîntuire aș putea să aștept... dacă nu pe calea... reînsănătoșirii mele sufletești? GALACTION, O. I 187.
!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă
reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri
reînsănătoșí vb. însănătoși
reînsănătoșíre s. f. însănătoșire
REÎNSĂNĂTOȘÍ vb. a (se) reîntrema, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)
REÎNSĂNĂTOȘÍRE s. reîntremare, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)
REÎNSĂNĂTOȘI vb. a (se) reîntrema, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)
REÎNSĂNĂTOȘIRE s. reîntremare, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)

reînsănătoșire dex

Intrare: reînsănătoși
reînsănătoși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reînsănătoșire
reînsănătoșire substantiv feminin