REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Re1- + însănătoși.

REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a se face iar sănătos.

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșí vb. însănătoși

REÎNSĂNĂTOȘÍ vb. a (se) reîntrema, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)

REÎNSĂNĂTOȘI vb. a (se) reîntrema, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)