Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru re├«nmatriculare

RE├ÄNMATRICUL├ü, re├«nmatriculez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nmatricula din nou (dup─â ce a suferit o exmatriculare). ÔÇô Pref. re- + ├«nmatricula.
RE├ÄNMATRICUL├üRE, re├«nmatricul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a re├«nmatricula. ÔÇô V. re├«nmatricula.
RE├ÄNMATRICUL├ü, re├«nmatriculez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nmatricula din nou (dup─â ce a suferit o exmatriculare). ÔÇô Re1- + ├«nmatricula.
RE├ÄNMATRICUL├üRE, re├«nmatricul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a re├«nmatricula. ÔÇô V. re├«nmatricula.
*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză
re├«nmatricul├í vb. (sil. re-├«n-), ind. prez. 1 sg. re├«nmatricul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. re├«nmatricule├íz─â
reînmatriculáre s. f. (sil. re-în-), g.-d. art. reînmatriculării; pl. reînmatriculări
REÎNMATRICULÁ vb. tr., refl. (despre un elev, un student) a (se) reînscrie în matricola școlară după ce a fost exmatriculat. (< re1- + înmatricula)

Reînmatriculare dex online | sinonim

Reînmatriculare definitie

Intrare: reînmatricula
reînmatricula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-├«n-
Intrare: reînmatriculare
reînmatriculare substantiv feminin
  • silabisire: re-├«n-