reînmatriculare definitie

8 definiții pentru reînmatriculare

REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Re1- + înmatricula.
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.
*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză
reînmatriculá vb. (sil. re-în-), ind. prez. 1 sg. reînmatriculéz, 3 sg. și pl. reînmatriculeáză
reînmatriculáre s. f. (sil. re-în-), g.-d. art. reînmatriculării; pl. reînmatriculări
REÎNMATRICULÁ vb. tr., refl. (despre un elev, un student) a (se) reînscrie în matricola școlară după ce a fost exmatriculat. (< re1- + înmatricula)

reînmatriculare dex

Intrare: reînmatricula
reînmatricula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-în-
Intrare: reînmatriculare
reînmatriculare substantiv feminin
  • silabisire: re-în-