REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re1- + înflori.

REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Intranz. A înflori din nou. Ce-a-nflorit reînflorește, ce-a cîntat va mai cînta. MACEDONSKI, O. I 31.

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reînflorí vb. înflori

reînfloríre s. f. înflorire