Dicționare ale limbii române
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Re1- + înființa.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a reîntemeia, a reface.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
reînființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. reînființéz, 3 sg. și pl. reînființeáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
REÎNFIINȚÁ vb. a reîntemeia. (A ~ o societate.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A REÎNFIINȚÁ ~éz tranz. A înființa din nou; a reîntemeia. [Sil. -fi-in-] /re- + a înființa
- sursa: NODEX 2002
- permalink
reînființà v. a înființa a doua oară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*reînființez v. tr. (re- și înființez). Înființez ĭar. V. recreez.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
REÎNFIINȚA vb. a reîntemeia. (A ~ o societate.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
reînființat dex
Intrare: reînființa
reînființa
verb
grupa I
conjugarea a II-a
- silabisire: -fi-in-
Intrare: reînființat
reînființat
participiu