reînființare definitie

17 definiții pentru reînființare

REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Re1- + înființa.
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a reîntemeia, a reface.
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa; reîntemeiere, refacere. Reînființarea colectivului artistic.
reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză
reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri
reînființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. reînființéz, 3 sg. și pl. reînființeáză
reînființáre s. f. înființare
REÎNFIINȚÁ vb. a reîntemeia. (A ~ o societate.)
REÎNFIINȚÁRE s. reîntemeiere. (~ unei societăți.)
A REÎNFIINȚÁ ~éz tranz. A înființa din nou; a reîntemeia. [Sil. -fi-in-] /re- + a înființa
reînființà v. a înființa a doua oară.
*reînființez v. tr. (re- și înființez). Înființez ĭar. V. recreez.
REÎNFIINȚA vb. a reîntemeia. (A ~ o societate.)
REÎNFIINȚARE s. reîntemeiere. (~ unei societăți.)

reînființare dex

Intrare: reînființa
reînființa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fi-in-
Intrare: reînființare
reînființare substantiv feminin