reînfășurare definitie

9 definiții pentru reînfășurare

REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.
REÎNFĂȘURÁ, reînfășór, vb. I. Tranz. A înfășura din nou. – Re1- + înfășura.
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.
REÎNFĂȘURÁ, reînfășór și reînfășur, vb. I. Tranz. A înfășura din nou. (Fig.) A speranței mîngîiere mă reînfășură treptat. MACEDONSKI, O. I 162.
reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre
reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri
reînfășurá vb. înfășura
reînfășuráre s. f. înfășurare

reînfășurare dex

Intrare: reînfășura
reînfășura verb grupa I conjugarea I
Intrare: reînfășurare
reînfășurare substantiv feminin