Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru reîncorporare

REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Re1- + încorpora.
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.
reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză
reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri
reîncorporá vb., ind. prez. 1 sg. reîncorporéz, 3 sg. și pl. reîncorporeáză
reîncorporáre s. f. încorporare
REÎNCORPORÁ vb. (înv.) a reântrupa. (A ~ un teritoriu.)
REÎNCORPORÁRE s. (înv.) reîntrupare. (~ unui teritoriu.)
REÎNCORPORÁ vb. tr. a încorpora din nou (o țară, o provincie). (< fr. réincorporer)
REÎNCORPORA vb. (înv.) a reîntrupa. (A ~ un teritoriu.)
REÎNCORPORARE s. (înv.) reîntrupare. (~ unui teritoriu.)

Reîncorporare dex online | sinonim

Reîncorporare definitie

Intrare: reîncorpora
reîncorpora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reîncorporare
reîncorporare substantiv feminin