Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru re├«ncorporare

RE├ÄNCORPOR├ü, re├«ncorporez, vb. I. Tranz. A ├«ncorpora din nou. ÔÇô Pref. re- + ├«ncorpora.
RE├ÄNCORPOR├üRE, re├«ncorpor─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a re├«ncorpora ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«ncorpora.
RE├ÄNCORPOR├ü, re├«ncorporez, vb. I. Tranz. A ├«ncorpora din nou. ÔÇô Re1- + ├«ncorpora.
RE├ÄNCORPOR├üRE, re├«ncorpor─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a re├«ncorpora ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«ncorpora.
reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză
reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri
re├«ncorpor├í vb., ind. prez. 1 sg. re├«ncorpor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. re├«ncorpore├íz─â
reîncorporáre s. f. încorporare
REÎNCORPORÁ vb. (înv.) a reântrupa. (A ~ un teritoriu.)
REÎNCORPORÁRE s. (înv.) reîntrupare. (~ unui teritoriu.)
RE├ÄNCORPOR├ü vb. tr. a ├«ncorpora din nou (o ╚Ťar─â, o provincie). (< fr. r├ęincorporer)
REÎNCORPORA vb. (înv.) a reîntrupa. (A ~ un teritoriu.)
REÎNCORPORARE s. (înv.) reîntrupare. (~ unui teritoriu.)

Reîncorporare dex online | sinonim

Reîncorporare definitie

Intrare: reîncorpora
reîncorpora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reîncorporare
reîncorporare substantiv feminin