reîncolțire definitie

9 definiții pentru reîncolțire

REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțéște, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Re1- + încolți.
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți din nou, a da din nou colț, a germina iar. (Fig.) În adîncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cît de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică... otrava scepticismului. CARAGIALE, S. N. 108. – Scris și: rencolți.
reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă
reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri
reîncolțí vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. reîncolțeáscă
reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reîncolțire dex

Intrare: reîncolți
reîncolți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reîncolțire
reîncolțire substantiv feminin