9 definiții pentru reîncolțire
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește,
vb. IV.
Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. –
Pref. re- +
încolți. REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri,
s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. –
V. reîncolți. REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțéște,
vb. IV.
Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. –
Re1- +
încolți. REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri,
s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. –
V. reîncolți. REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește,
vb. IV.
Intranz. A încolți din nou, a da din nou colț, a germina iar. (
Fig.) În adîncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cît de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică... otrava scepticismului. CARAGIALE, S. N. 108. – Scris și: rencolți.
reîncolțí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. reîncolțéște,
imperf. 3
sg. reîncolțeá;
conj. prez. 3 să reîncolțeáscă
reîncolțíre s. f.,
g.-d. art. reîncolțírii;
pl. reîncolțíri
reîncolțí vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. reîncolțeáscă reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri Reîncolțire dex online | sinonim
Reîncolțire definitie
Intrare: reîncolți
reîncolți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reîncolțire
reîncolțire substantiv feminin