reînchiriere definitie

9 definiții pentru reînchiriere

REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Re1- + închiria.
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.
reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)
reînchiriére s. f., g.-d. art. reînchiriérii; pl. reînchiriéri
reînchiriá vb. închiria
reînchiriére s. f. închiriere
*reînchiriéz v. tr. (re- și închiriez). Închiriez ĭar. V. relocațiune.

reînchiriere dex

Intrare: reînchiria
reînchiria verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reînchiriere
reînchiriere substantiv feminin