REÎNCHÍDE, reînchíd, vb. III. Tranz. A închide din nou. – Pref. re- + închide.

REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

REÎNCHÍDE, reînchíd, vb. III. Tranz. A închide din nou. – Re1- + închide.

REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

REÎNCHÍDE, reînchíd, vb. III. Tranz. A închide din nou. Mi se păru un vis frumos și reînchisei ochii, de frică să nu mă trezesc. BOLINTINEANU, O. 332.

REÎNCHÍDERE s. f. Acțiunea de a reînchide.

reînchíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînchíd, perf. s. 1 sg. reînchiséi, 1 pl. reînchíserăm; conj. prez. 3 să reînchídă; ger. reînchizấnd; part. reînchís

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reînchíde vb. închide

reînchídere s. f. închidere