Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru re├«ncarnat

REINCARN├ü, reincarnez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) incarna din nou. ÔÖŽ Refl. (├«n unele concep╚Ťii mistice; despre sufletul omului) A trece, dup─â moarte, ├«n alt corp (de om sau de animal). [Var.: re├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęincarner.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REINCARN├ü, reincarnez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) incarna din nou. ÔÖŽ Refl. (├Än unele concep╚Ťii mistice; despre sufletul omului) A trece, dup─â moarte, ├«n alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. ÔÇô Var.: re├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęincarner.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REINCARN├ü, reincarnez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) incarna din nou. ÔÇô Variant─â: re├«ncarn├í vb. I.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
!reincarná/reîncarná (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarneáză/reîncarneáză
reîncarná v. reincarná
reincarn├í vb., ind. prez. 1 sg. reincarn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reincarne├íz─â
REINCARN├ü vb. I. tr., refl. A (se) ├«ncarna din nou. [Pron. re-in-, var. re├«ncarna vb. I. / cf. fr. r├ęincarner].
REÎNCARNÁ vb. I. v. reincarna.
REINCARN├ü vb. tr., refl. a (se) ├«ncarna din nou. (< fr. r├ęincarner)
A REINCARN├ü ~├ęz tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face s─â se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. r├ęincarner
A SE REINCARN├ü se ~e├íz─â intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; ├«n unele concep╚Ťii mistice) A trece dup─â moarte ├«n alt corp (de om sau de animal). /<fr. r├ęincarner

Reîncarnat dex online | sinonim

Reîncarnat definitie

Intrare: reincarna
reîncarna verb grupa I conjugarea a II-a
reincarna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reîncarnat
reîncarnat participiu