Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru re├«narmat

RE├ÄNARM├ü, re├«narmez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) reface poten╚Ťialul de r─âzboi; a(-╚Öi) ├«nzestra armata cu mijloace noi de lupt─â, cu armament nou, a (se) ├«narma din nou. ÔÇô Pref. re- + ├«narmat (dup─â fr. r├ęarmer).
RE├ÄNARM├ü, re├«narmez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) reface poten╚Ťialul de r─âzboi; a(-╚Öi) ├«nzestra armata cu mijloace noi de lupt─â, cu armament nou, a (se) ├«narma din nou. ÔÇô Re1- + ├«narma (dup─â fr. r├ęarmer).
RE├ÄNARM├ü, re├«narmez, vb. I. Tranz. A reface poten╚Ťialul de r─âzboi al unei ╚Ť─âri; a ├«nzestra armata cu noi mijloace de lupt─â, cu armament nou; a se ├«narma din nou. ÔÖŽ Refl. A relua ╚Öi a folosi din nou armele.
!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză
re├«narm├í vb. (sil. re-├«n-), ind. prez. 1 sg. re├«narm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. re├«narme├íz─â
REÎNARMÁ vb. (înv.) a (se) rearma.
RE├ÄNARM├ü vb. I. tr., refl. A ├«narma din nou. [< re- + ├«narma, dup─â fr. r├ęarmer].
RE├ÄNARM├ü vb. tr., refl. a(-╚Öi) reface poten╚Ťialul de r─âzboi, a (se) ├«narma din nou. (dup─â fr. r├ęarmer)
A RE├ÄNARM├ü ~├ęz tranz. 1) A ├«narma din nou. 2) A ├«nzestra cu armament nou. /re- + a ├«narma
REÎNARMA vb. (înv.) a (se) rearma.

Reînarmat dex online | sinonim

Reînarmat definitie

Intrare: reînarma
reînarma verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-├«-nar-
Intrare: reînarmat
reînarmat participiu