Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru re├«narmare

RE├ÄNARM├ü, re├«narmez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) reface poten╚Ťialul de r─âzboi; a(-╚Öi) ├«nzestra armata cu mijloace noi de lupt─â, cu armament nou, a (se) ├«narma din nou. ÔÇô Pref. re- + ├«narmat (dup─â fr. r├ęarmer).
RE├ÄNARM├üRE, re├«narm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) re├«narma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«narma.
RE├ÄNARM├ü, re├«narmez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) reface poten╚Ťialul de r─âzboi; a(-╚Öi) ├«nzestra armata cu mijloace noi de lupt─â, cu armament nou, a (se) ├«narma din nou. ÔÇô Re1- + ├«narma (dup─â fr. r├ęarmer).
RE├ÄNARM├üRE, re├«narm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) re├«narma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«narma.
RE├ÄNARM├ü, re├«narmez, vb. I. Tranz. A reface poten╚Ťialul de r─âzboi al unei ╚Ť─âri; a ├«nzestra armata cu noi mijloace de lupt─â, cu armament nou; a se ├«narma din nou. ÔÖŽ Refl. A relua ╚Öi a folosi din nou armele.
RE├ÄNARM├üRE, re├«narm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) re├«narma ╚Öi rezultatul ei; ├«nzestrare din nou cu armament.
!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză
!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri
re├«narm├í vb. (sil. re-├«n-), ind. prez. 1 sg. re├«narm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. re├«narme├íz─â
reînarmáre s. f. înarmare
REÎNARMÁ vb. (înv.) a (se) rearma.
RE├ÄNARM├ü vb. I. tr., refl. A ├«narma din nou. [< re- + ├«narma, dup─â fr. r├ęarmer].
RE├ÄNARM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) re├«narma ╚Öi rezultatul ei. [< re├«narma].
RE├ÄNARM├ü vb. tr., refl. a(-╚Öi) reface poten╚Ťialul de r─âzboi, a (se) ├«narma din nou. (dup─â fr. r├ęarmer)
A RE├ÄNARM├ü ~├ęz tranz. 1) A ├«narma din nou. 2) A ├«nzestra cu armament nou. /re- + a ├«narma
REÎNARMA vb. (înv.) a (se) rearma.

Reînarmare dex online | sinonim

Reînarmare definitie

Intrare: reînarma
reînarma verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-├«-nar-
Intrare: reînarmare
reînarmare substantiv feminin