reînălțare definitie

12 definiții pentru reînălțare

REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Re1- + înălța.
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. A înălța (sau a ridica) din nou.
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a reînălța și rezultatul ei.
reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță
reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri
reînălțá vb., ind. prez. 1 sg. reînálț, 3 sg. și pl. reînálță
reînălțáre s. f. înălțare
REÎNĂLȚÁ vb. v. reconstrui.
REÎNĂLȚA vb. a reclădi, a reconstrui, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ din temelii o casă.)

reînălțare dex

Intrare: reînălța
reînălța verb grupa I conjugarea I
Intrare: reînălțare
reînălțare substantiv feminin