REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Re1- + înălța.

REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. A înălța (sau a ridica) din nou.

REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a reînălța și rezultatul ei.

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reînălțá vb., ind. prez. 1 sg. reînálț, 3 sg. și pl. reînálță

reînălțáre s. f. înălțare

REÎNĂLȚÁ vb. v. reconstrui.

REÎNĂLȚA vb. a reclădi, a reconstrui, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ din temelii o casă.)