10 definiții pentru reîmprospătare
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez,
vb. I.
Tranz. A împrospăta din nou;
fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. –
Pref. re- +
împrospăta. REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez,
vb. I.
Tranz. A împrospăta din nou;
fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. –
Re1- +
împrospăta. REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez,
vb. I.
Tranz. A împrospăta (ceva) din nou, a face (ceva) să fie din nou proaspăt. ♦
Fig. A reaminti, a readuce în memorie.
reîmprospătá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 reîmprospăteáză
reîmprospătá vb., ind. prez. 1 sg. reîmprospătéz, 3 sg. și pl. reîmprospăteáză REÎMPROSPĂTÁ vb. v. reaminti. REÎMPROSPĂTÁRE s. v. reamintire. A REÎMPROSPĂTÁ ~éz tranz. A împrospăta din nou. * ~ în memorie a recăpăta, printr-un efort, cunoștințele căpătate în trecut. /re + a împrospătă reîmprospătà v.
1. a împrospăta din nou;
2. fig. a aduce iar aminte.
*reîmprospătéz v. tr. (re- și împrospătez). Greșit îld. împrospătez.
Reîmprospătare dex online | sinonim
Reîmprospătare definitie
Intrare: reîmprospăta
reîmprospăta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reîmprospătare
reîmprospătare substantiv feminin