reîmpădurit definitie

2 intrări

6 definiții pentru reîmpădurit

REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re1- + împăduri.
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A împăduri din nou, a planta din nou o pădure.
reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă
reîmpădurí vb. împăduri
A REÎMPĂDURÍ ~ésc tranz. A împăduri din nou. /re- + a împăduri

reîmpădurit dex

Intrare: reîmpăduri
reîmpăduri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reîmpădurit
reîmpădurit participiu