6 definiții pentru reîmpădurit
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc,
vb. IV.
Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. –
Pref. re- +
împăduri. REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc,
vb. IV.
Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. –
Re1- +
împăduri. REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc,
vb. IV.
Tranz. A împăduri din nou, a planta din nou o pădure.
reîmpădurí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reîmpădurésc,
imperf. 3
sg. reîmpădureá;
conj. prez. 3 să reîmpădureáscă
A REÎMPĂDURÍ ~ésc tranz. A împăduri din nou. /re- + a împăduri Reîmpădurit dex online | sinonim
Reîmpădurit definitie
Intrare: reîmpăduri
reîmpăduri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a