REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re1- + îmbărbăta.

REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A îmbărbăta, a încuraja, a însufleți din nou (pe cineva care a suferit o înfrîngere). Reîmbărbătînd pe ai săi, se aruncă puternic înainte. BĂLCESCU, O. I 247.

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătá vb., ind. prez. 1 sg. reîmbărbătéz, 3 sg. și pl. reîmbărbăteáză