RAȚIONÁBIL, -Ă, raționabili, -e, adj. Care are o judecată sau o comportare rațională. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. rationabilis.

RAȚIONÁBIL, -Ă, raționabili, -e, adj. Care are o judecată sau o comportare rațională. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. rationabilis.

RAȚIONÁBIL, -Ă, raționabili, -e, adj. (Învechit) Care are o judecată sau o comportare rațională. V. rezonabil. S-au făcut mai raționabili. BĂLCESCU, la GHICA, A. 463.

raționábil (-ți-o-) adj. m., pl. raționábili; f. raționábilă, pl. raționábile

raționábil adj. m. (sil. -ți-o-), pl. raționábili; f. sg. raționábilă, pl. raționábile

RAȚIONÁBIL, -Ă adj. care are judecată, o comportare rațională. (< lat. rationabilis)

RAȚIONÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care are o judecată logică; care poate raționa. [Sil. -ți-o-] /<lat. rationabilis

raționabil a. 1. înzestrat cu rațiune: omul e o ființă raționabilă; 2. conform rațiunii: pretențiune raționabilă; 3. suficient, convenabil: preț raționabil.

*raționábil, -ă adj. (lat. rationabilis, fr. raisonnable). Rațional, dotat cu rațiune: omu e un animal raționabil. Conform rațiuniĭ, admisibil, convenabil: pretențiune raționabilă, preț raționabil. Adv. În mod rațional. – Uniĭ zic rezonabil, după fr. Cel maĭ bine e a zice rațional, care e maĭ propriŭ de cît raționabil.