Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru raznă

RÁZNĂ, razne, s. f. (Rar) Răzlețire. ♦ Fig. Deviere, digresiune. – V. răzni.
RÁZNĂ, razne, s. f. (Rar) Răzlețire. ♦ Fig. Deviere, digresiune. – V. răzni.
RÁZNĂ, razne, s. f. Faptul de a se răzleți, răzlețire. Prostia pîndește mintea omului cum pîndesc lupii razna oilor. DELAVRANCEA, H. T. 129. ♦ Fig. Deviere, digresiune. Reținută și măiestrită, fără lăbărțări, razne și prisosuri, ea [conversația] învăluia în mreje puternice, uimea, răpea, fermeca. M. I. CARAGIALE, C. 14.
ráznă (rar) s. f., g.-d. art. ráznei; pl. rázne
ráznă s. f., g.-d. art. ráznei; pl. rázne
ráznă, rázne, s.f. (pop.) 1. răzlețire, împrăștiere; deviere, divagare. 2. felie de măr.
ráznă adv. (vsl. razĭnĭ, razna, divers, diferit, d. particula razŭ = rom. des- din des-part; sîrb. razni, rus. ráznyĭ, róznyĭ, diferit, bg. răzno, în mod diferit. V. răzleț). Despărțit de aĭ tăĭ, pe departe, rătăcind: a umbla razna. Depărtîndu-te de drumu obișnuit: haĭ s-o luăm razna peste cîmp ca s’ajungem maĭ răpede – Și arázna (vest).

Raznă dex online | sinonim

Raznă definitie

Intrare: raznă
raznă substantiv feminin