RÁZIE, razii, s. f. Control inopinat al populației dintr-o anumită rază teritorială, făcut de organele poliției, având drept scop descoperirea unor infractori, a unor contravenienți etc. – Din fr., it. razzia, germ. Razzia.

RÁZIE, razii, s. f. Control inopinat al populației dintr-o anumită rază teritorială, făcut de organele poliției, având drept scop descoperirea unor infractori, a unor contravenienți etc. – Din fr., it. razzia, germ. Razzia.

RÁZIE, razii, s. f. Control inopinat făcut de organele miliției prin încercuirea unei porțiuni de teren dintr-o localitate, avînd drept scop descoperirea unor infractori sau a unor contravenienți.

rázie (-zi-e) s. f., art. rázia (-zi-a), g.-d. art. ráziei; pl. rázii, art. ráziile (-zi-i-)

rázie s. f. (sil. -zi-e), art. rázia (sil. -zi-a), g.-d. art. ráziei; pl. rázii, art. ráziile (sil. -zi-i-)

RÁZIE s.f. Control inopinat făcut de organele ordinii publice pentru descoperirea infractorilor. [Gen. -iei. / < fr., it. razzia, germ. Razzia, cf. ar. rhazia – incursiune].

RÁZIE s. f. control inopinat al populației dintr-un anumit sector teritorial făcut de organele ordinii publice pentru descoperirea infractorilor. (< fr., it. razzia, germ. Razzia)

RÁZIE ~i f. Control inopinat realizat de organele abilitate în scopul descoperirii unor infractori, a unor obiecte etc. [G.-D. raziei; Sil. -zi-e] /<fr., it. razzia, germ. Razzia

razzia f. 1. năvală în țară vrăjmașă spre a răpi turme, grâne, etc.; 2. fig. a face o razzia prin mahalalele orașului pentru a prinde reufăcători.

*rázie f. (fr. razzia, it. razzia, d. ar. rhaziat). Invaziune p. a prăda. Raĭtă p. a prinde hoțĭ și asasinĭ saŭ contraveniențĭ: poliția a făcut o razie pin mahalale. V. ceambur.