9 definiții pentru ravagiu
RAVÁGIU, ravagii,
s. n. (Mai ales la
pl.) Pagubă, distrugere, pustiire cauzată de o furtună, o inundație, o boală etc. – Din
fr. ravage. RAVÁGIU, ravagii,
s. n. (Mai ales la
pl.) Pagubă, distrugere, pustiire cauzată de o furtună, o inundație, o boală etc. – Din
fr. ravage. RAVÁGIU, ravagii,
s. n. (Mai ales la
pl., de obicei în legătură cu verbul «a face») Pagubă, distrugere, pustiire (cauzată de furtuni, de boli etc.). Bolile sociale [în Antile], fac ravagii: malaria dezolează populația țărmurilor joase. V. ROM. aprilie 1954, 65. –
Pl. și: (învechit) ravagiuri (NEGRUZZI, S. III 61).
ravágiu [giu
pron. giu]
s. n.,
art. ravágiul;
pl. ravágii,
art. ravágiile (-gi-i-)
ravágiu s. n. [-giu pron. -giu], art. ravágiul; pl. ravágii, art. ravágiile (sil. -gi-i-) RAVÁGIU s.n. Pustiire, stricăciune, pagubă cauzată de o furtună, de o inundație etc. [Pron. -giu, pl. -ii, var. ravaj s.n. / < fr. ravage].
RAVÁGIU s. n. (
pl.) stricăciune, pagubă, pustiire. (< fr. ravage)
RAVÁGIU ~i n. mai ales la pl. Distrugere cauzată de unele fenomene ale naturii (inundații, furtuni, epidemii etc.); pagubă de mare proporție. /<fr. ravage *ravágiŭ și
-áj n., pl. e (fr. ravage, curs impetuos, pagubă cauzată de ape saŭ de alt-ceva, d. ravir, a răpi). Barb. Mare pagubă, devastare, pustiire, distrugere: ravajele potopuluĭ, cĭumeĭ, holereĭ, bețiiĭ.
Ravagiu dex online | sinonim
Ravagiu definitie
Intrare: ravagiu
ravagiu substantiv neutru