Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ravagiu

RAV├üGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl.) Pagub─â, distrugere, pustiire cauzat─â de o furtun─â, o inunda╚Ťie, o boal─â etc. ÔÇô Din fr. ravage.
RAV├üGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl.) Pagub─â, distrugere, pustiire cauzat─â de o furtun─â, o inunda╚Ťie, o boal─â etc. ÔÇô Din fr. ravage.
RAV├üGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl., de obicei ├«n leg─âtur─â cu verbul ┬źa face┬╗) Pagub─â, distrugere, pustiire (cauzat─â de furtuni, de boli etc.). Bolile sociale [├«n Antile], fac ravagii: malaria dezoleaz─â popula╚Ťia ╚Ť─ârmurilor joase. V. ROM. aprilie 1954, 65. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) ravagiuri (NEGRUZZI, S. III 61).
ravágiu [giu pron. giu] s. n., art. ravágiul; pl. ravágii, art. ravágiile (-gi-i-)
ravágiu s. n. [-giu pron. -giu], art. ravágiul; pl. ravágii, art. ravágiile (sil. -gi-i-)
RAV├üGIU s.n. Pustiire, stric─âciune, pagub─â cauzat─â de o furtun─â, de o inunda╚Ťie etc. [Pron. -giu, pl. -ii, var. ravaj s.n. / < fr. ravage].
RAVÁGIU s. n. (pl.) stricăciune, pagubă, pustiire. (< fr. ravage)
RAV├üGIU ~i n. mai ales la pl. Distrugere cauzat─â de unele fenomene ale naturii (inunda╚Ťii, furtuni, epidemii etc.); pagub─â de mare propor╚Ťie. /<fr. ravage
*rav├ígi┼ş ╚Öi -├íj n., pl. e (fr. ravage, curs impetuos, pagub─â cauzat─â de ape sa┼ş de alt-ceva, d. ravir, a r─âpi). Barb. Mare pagub─â, devastare, pustiire, distrugere: ravajele potopulu─ş, c─şume─ş, holere─ş, be╚Ťii─ş.

Ravagiu dex online | sinonim

Ravagiu definitie

Intrare: ravagiu
ravagiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -giu pr. -g─şu