Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru ratificare

RATIFIC├ü, rat├şfic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-╚Öi manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o conven╚Ťie etc.; a face o ratificare. ÔÇô Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.
RATIFIC├üRE, ratific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ratifica ╚Öi rezultatul ei; ratifica╚Ťie. ÔÇô V. ratifica.
RATIFIC├ü, rat├şfic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-╚Öi manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o conven╚Ťie etc.; a face o ratificare. ÔÇô Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.
RATIFIC├üRE, ratific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ratifica ╚Öi rezultatul ei; ratifica╚Ťie. ÔÇô V. ratifica.
RATIFIC├ü, rat├şfic, vb. I. Tranz. A confirma ├«n form─â autentic─â un act, un tratat, o conven╚Ťie, o lege, pentru a le face s─â aib─â deplin─â valabilitate. Prezidiul Marii Adun─âri Na╚Ťionale a Republicii Populare Rom├«ne... ratific─â ╚Öi denun╚Ť─â tratatele interna╚Ťionale ale Republicii Populare Rom├«ne. CONST. R.P.R. 23. Majorit─â╚Ťile... au votat ratificarea conven╚Ťiunii. ODOBESCU, S. III 425. Divanul, sub ├«ndemnul ambasadorului, prime╚Öte ╚Öi ratific─â tratatul. ALECSANDRI, S. 100.
RATIFIC├üRE, ratific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ratifica; confirmare, ├«n form─â autentic─â, de c─âtre o autoritate competent─â a conven╚Ťiilor, a tratatelor etc., pentru a le da valabilitate. Ratificarea conven╚Ťiei economice.
ratific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 rat├şfic─â
ratificáre s. f., g.-d. art. ratificắrii; pl. ratificắri
ratific├í vb., ind. prez. 1 sg. rat├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. rat├şfic─â
ratificáre s. f., g.-d. art. ratificării; pl. ratificări
RATIFICÁ vb. v. confirma.
RATIFICÁRE s. v. confirmare.
RATIFIC├ü vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui ├«n form─â autentic─â. [P.i. rat├şfic, 3,6 -c─â, it. ratificare, fr. ratifier].
RATIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ratifica ╚Öi rezultatul ei; ratifica╚Ťie. ÔÖŽ Ac╚Ťiune juridic─â prin care un stat ├«╚Öi ├«nsu╚Öe╚Öte prin intermediul organelor sale competente un tratat interna╚Ťional. ÔŚŐ Instrument de ratificare = document ├«n care se consemneaz─â ├«nsu╚Öirea unui tratat interna╚Ťional de c─âtre un stat. [< ratifica].
RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)
RATIFIC├üRE s. f. 1. (jur.) act prin care organul competent al unui stat declar─â c─â ├«╚Öi ├«nsu╚Öe╚Öte un tratat semnat de reprezentantul s─âu cu un alt stat sau cu mai multe state. ÔÖŽ instrument de ~ = document ├«n care se consemneaz─â ├«nsu╚Öirea unui tratat interna╚Ťional de c─âtre un stat. 2. aprobare a unui act s─âv├ór╚Öit de un alt organ. (< ratifica)
A RATIFIC├ü rat├şfic tranz. (tratate, conven╚Ťii, legi etc.) A confirma f─âr─â modific─âri (f─âc├ónd s─â intre ├«n vigoare). /<lat., it. ratificare, fr. ratifier
ratific├á v. a confirma ceeace sÔÇÖa f─âcut sau promis.
*rat├şfic, a -├í v. tr. (mlat. rati-fico, -fic├íre, d. ratum, confirmat, ╚Öi f├ícere, a face; fr. ratifier). Confirm formal ce─şa ce sÔÇÖa f─âcut or─ş sÔÇÖa promis.
*ratifica╚Ťi├║ne f. (lat. ratificatio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a ratifica. Actu (h├«rtia) ├«n care e scris─â aceast─â ac╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
RATIFICA vb. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfin╚Ťi, a ├«nt─âri, a sanc╚Ťiona, a valida, (├«nv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste m─âsuri.)
RATIFICARE s. (JUR.) confirmare, consacrare, consfin╚Ťire, ├«nt─ârire, sanc╚Ťionare, sanc╚Ťiune, validare, (├«nv.) sacrare. (~ a unei legi.)

Ratificare dex online | sinonim

Ratificare definitie

Intrare: ratifica
ratifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: ratificare
ratificare substantiv feminin