Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ratifica╚Ťie

RATIFIC├ü╚ÜIE, ratifica╚Ťii, s. f. Ratificare. ÔÇô Din fr. ratification.
RATIFIC├ü╚ÜIE, ratifica╚Ťii, s. f. Ratificare. ÔÇô Din fr. ratification.
ratific├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. ratific├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. ratific├í╚Ťiei; pl. ratific├í╚Ťii, art. ratific├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
ratific├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. ratific├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. ratific├í╚Ťiei; pl. ratifi╚Ťic├í╚Ťii, art. ratific├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
RATIFICÁȚIE s.f. Ratificare. [Gen. -iei. / cf. fr. ratification].
RATIFICÁȚIE s. f. ratificare. (< fr. ratification)
*ratifica╚Ťi├║ne f. (lat. ratificatio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a ratifica. Actu (h├«rtia) ├«n care e scris─â aceast─â ac╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.

Ratifica╚Ťie dex online | sinonim

Ratifica╚Ťie definitie

Intrare: ratifica╚Ťie
ratifica╚Ťie