Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ratifica

RATIFIC├ü, rat├şfic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-╚Öi manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o conven╚Ťie etc.; a face o ratificare. ÔÇô Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.
RATIFIC├ü, rat├şfic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-╚Öi manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o conven╚Ťie etc.; a face o ratificare. ÔÇô Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.
RATIFIC├ü, rat├şfic, vb. I. Tranz. A confirma ├«n form─â autentic─â un act, un tratat, o conven╚Ťie, o lege, pentru a le face s─â aib─â deplin─â valabilitate. Prezidiul Marii Adun─âri Na╚Ťionale a Republicii Populare Rom├«ne... ratific─â ╚Öi denun╚Ť─â tratatele interna╚Ťionale ale Republicii Populare Rom├«ne. CONST. R.P.R. 23. Majorit─â╚Ťile... au votat ratificarea conven╚Ťiunii. ODOBESCU, S. III 425. Divanul, sub ├«ndemnul ambasadorului, prime╚Öte ╚Öi ratific─â tratatul. ALECSANDRI, S. 100.
ratific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 rat├şfic─â
ratific├í vb., ind. prez. 1 sg. rat├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. rat├şfic─â
RATIFICÁ vb. v. confirma.
RATIFIC├ü vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui ├«n form─â autentic─â. [P.i. rat├şfic, 3,6 -c─â, it. ratificare, fr. ratifier].
RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)
A RATIFIC├ü rat├şfic tranz. (tratate, conven╚Ťii, legi etc.) A confirma f─âr─â modific─âri (f─âc├ónd s─â intre ├«n vigoare). /<lat., it. ratificare, fr. ratifier
ratific├á v. a confirma ceeace sÔÇÖa f─âcut sau promis.
*rat├şfic, a -├í v. tr. (mlat. rati-fico, -fic├íre, d. ratum, confirmat, ╚Öi f├ícere, a face; fr. ratifier). Confirm formal ce─şa ce sÔÇÖa f─âcut or─ş sÔÇÖa promis.
RATIFICA vb. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfin╚Ťi, a ├«nt─âri, a sanc╚Ťiona, a valida, (├«nv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste m─âsuri.)

Ratifica dex online | sinonim

Ratifica definitie

Intrare: ratifica
ratifica verb grupa I conjugarea I