Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru ratare

RAT├ü, ratez, vb. I. 1. Tranz. A sc─âpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reu╚Öi, a nu izbuti ├«ntr-o ├«mprejurare, a da gre╚Ö. ÔÖŽ Refl. A nu reu╚Öi s─â se afirme sau s─â realizeze ceva la nivelul posibilit─â╚Ťilor sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc c├ónd este declan╚Öat─â. ÔÇô Din fr. rater.
RAT├üRE, rat─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) rata ╚Öi rezultatul ei; nereu╚Öit─â. ÔÇô V. rata.
RAT├ü, ratez, vb. I. 1. Tranz. A sc─âpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reu╚Öi, a nu izbuti ├«ntr-o ├«mprejurare, a da gre╚Ö. ÔÖŽ Refl. A nu reu╚Öi s─â se afirme sau s─â realizeze ceva la nivelul posibilit─â╚Ťilor sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc c├ónd este declan╚Öat─â. ÔÇô Din fr. rater.
RAT├üRE, rat─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) rata ╚Öi rezultatul ei; nereu╚Öit─â. ÔÇô V. rata.
RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A pierde o ocazie, a nu reuși într-o împrejurare, a da greș. A rata o carieră. 2. Intranz. (Despre arme de foc, explozibile) A nu lua foc cînd sînt declanșate.
RAT├üRE, rat─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rata; nereu╚Öit─â.
ratá (a ~) vb., ind. prez. 3 rateáză
ratáre s. f., g.-d. art. ratắrii; pl. ratắri
rat├í vb., ind. prez. 1 sg. rat├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rate├íz─â
ratáre s. f., g.-d. art. ratării; pl. ratări
RATÁ vb. v. pierde.
RATÁRE s. v. pierdere.
RATĂ DE ASIGURÁRE s. v. primă de asigurare.
Ratare Ôëá succes
RAT├ü vb. I. 1. tr. A sc─âpa, a pierde o ocazie, a da gre╚Ö. ÔÖŽ A nu reu╚Öi, a nu izbuti ├«n ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].
RAT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a rata ╚Öi rezultatul ei; nereu╚Öit─â. [< rata].
RATÁ vb. I. tr. a pierde o ocazie, a nu reuși, a da greș. II. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc. (< fr. rater)
A RAT├ü ~├ęz 1. tranz. (ocazii) A nu folosi la timp. 2. intranz. (despre arme) A nu lua foc (dup─â ap─âsarea pe tr─âgaci). /<fr. rater
A SE RAT├ü m─â ~├ęz intranz. rar (despre persoane) A nu izbuti s─â se realizeze prin crearea unor valori reale; a suferi un e╚Öec; a e╚Öua. /<fr. rater
r├ídin─â f., pl. r─âdin─ş, ca str─âchin─ş (vsl. radina, cuv. cu ├«n╚Ť. ne╚Öt. la Miklosich), Dun. R─âg─âlie. R─âd─âcin─ş de arin─ş, de s─âlci─ş, de plop─ş care cresc pe mal. ÔÇô ╚śi r├ítin─â (Olt.)
RATAREA ATERIZ─éRII procedur─â cu un grad ridicat de dificultate, executat─â de la ├«n─âl╚Ťimea minim─â admis─â ╚Öi ├«n configura╚Ťie total─â de aterizare.
a da o ratare / un ╚Ť├ór expr. (adol.) a apela scurt pe cineva de pe un telefon mobil, f─âr─â a-i l─âsa timp persoanei respective s─â r─âspund─â.
RAT├ü, rat├ęz, vb. I. 2. ÔÖŽ (Joc. sport.) Tranz. ╚Öi intranz. A e╚Öua ├«n ├«ncercarea de a realiza din pozi╚Ťii favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorit─â impreciziei tehnice, a st─ârii de oboseal─â, a dezechilibr─ârii, a grabei, a emo╚Ťiei etc.
RAT├üRE, ratß║»ri, s. f. ÔÖŽ (Joc. sport.) E╚Öec ├«n ├«ncercarea de a realiza din pozi╚Ťii favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorit─â impreciziei tehnice, a st─ârii de oboseal─â, a dezechilibr─ârii, a grabei, a emo╚Ťiei etc. [Encicl. Ed. Fiz. ╚Öi a Sport. din Rom. ÔÇô 2002]

Ratare dex online | sinonim

Ratare definitie

Intrare: rata
rata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ratare
ratare substantiv feminin