ratare definitie

2 intrări

24 definiții pentru ratare

RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater.
RATÁRE, ratări, s. f. Acțiunea de a (se) rata și rezultatul ei; nereușită. – V. rata.
RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater.
RATÁRE, ratări, s. f. Acțiunea de a (se) rata și rezultatul ei; nereușită. – V. rata.
RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A pierde o ocazie, a nu reuși într-o împrejurare, a da greș. A rata o carieră. 2. Intranz. (Despre arme de foc, explozibile) A nu lua foc cînd sînt declanșate.
RATÁRE, ratări, s. f. Acțiunea de a rata; nereușită.
ratá (a ~) vb., ind. prez. 3 rateáză
ratáre s. f., g.-d. art. ratắrii; pl. ratắri
ratá vb., ind. prez. 1 sg. ratéz, 3 sg. și pl. rateáză
ratáre s. f., g.-d. art. ratării; pl. ratări
RATÁ vb. v. pierde.
RATÁRE s. v. pierdere.
RATĂ DE ASIGURÁRE s. v. primă de asigurare.
Ratare ≠ succes
RATÁ vb. I. 1. tr. A scăpa, a pierde o ocazie, a da greș. ♦ A nu reuși, a nu izbuti în ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].
RATÁRE s.f. Acțiunea de a rata și rezultatul ei; nereușită. [< rata].
RATÁ vb. I. tr. a pierde o ocazie, a nu reuși, a da greș. II. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc. (< fr. rater)
A RATÁ ~éz 1. tranz. (ocazii) A nu folosi la timp. 2. intranz. (despre arme) A nu lua foc (după apăsarea pe trăgaci). /<fr. rater
A SE RATÁ mă ~éz intranz. rar (despre persoane) A nu izbuti să se realizeze prin crearea unor valori reale; a suferi un eșec; a eșua. /<fr. rater
rádină f., pl. rădinĭ, ca străchinĭ (vsl. radina, cuv. cu înț. neșt. la Miklosich), Dun. Răgălie. Rădăcinĭ de arinĭ, de sălciĭ, de plopĭ care cresc pe mal. – Și rátină (Olt.)
RATAREA ATERIZĂRII procedură cu un grad ridicat de dificultate, executată de la înălțimea minimă admisă și în configurație totală de aterizare.
a da o ratare / un țâr expr. (adol.) a apela scurt pe cineva de pe un telefon mobil, fără a-i lăsa timp persoanei respective să răspundă.
RATÁ, ratéz, vb. I. 2. ♦ (Joc. sport.) Tranz. și intranz. A eșua în încercarea de a realiza din poziții favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoției etc.
RATÁRE, ratắri, s. f. ♦ (Joc. sport.) Eșec în încercarea de a realiza din poziții favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoției etc. [Encicl. Ed. Fiz. și a Sport. din Rom. – 2002]

ratare dex

Intrare: rata
rata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ratare
ratare substantiv feminin